Ordonanţa de plată

ordonanta de plata

Ordonanţa de plată reprezintă o opţiune mult mai rapidă de a acţiona în instanţă un debitor care refuză să-şi achite datoria, procedura fiind reglementată prin art. 1014-1025 Cod de Procedură Civilă.

Una dintre multiplele inovaţii aduse de Noul Cod de Procedură Civilă se află în Cartea a IV-a, intitulată „Proceduri speciale”, care reglementează cu titlu de premieră absolută prin Titlul IX, procedura ordonanţei de plată, pentru accelerarea obţinerii unui titlu executoriu împotriva unui debitor.

Anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, sediul materiei se regăsea în cuprinsul dispoziţiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, iar ulterior, si în cuprinsul O.U.G. nr. 119/2007, act normativ incident numai în cazul obligaţiilor de plată rezultate din contracte încheiate între profesionişti. O.U.G. nr. 119/2007 a transpus în legislaţia internă dispoziţiile Directivei 2000/35/CE a Parlamentului şi a Consiliului Uniunii Europene, privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, în vigoare la nivel european.

Ambele ordonanţe ale Guvernului au fost abrogate la data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, 15 februarie 2013.

De menţionat faptul că în vigoare în momentul de faţă este şi Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante. Actul normativ conţine majoritatea normelor de drept material aplicabile în materie şi transpune pe plan intern prevederile Directivei 2011/7/UE a Parlamentului şi a Consiliului Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 23.02.2011, text ce modifică, actualizează şi reformează conţinutul Directivei 2000/35/CE, în conformitate cu nevoile de actualitate ale pieţei, ale operatorilor economici şi ale instanţelor de judecată competente şi învestite cu soluţionarea cererilor decurgând din actele normative citate.

În privinţa normelor de drept procesual incidente, Legea nr. 72/2013 face trimitere, de asemenea, prin dispoziţiile art. 16, la prevederile cuprinse în Titlul IX al Codului de procedură civilă, art. 1014 – 1025, privind procedura ordonanţei de plată.

Faţă de acţiunea pe dreptul comun, procedura ordonanţei de plată presupune costuri mult mai reduse, însă este supusă unor limitări impuse de această procedură. Taxa de timbru este de 200 lei în cazul ordonanţei de plată, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Ordonanţa de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, conform art. 1014 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, creanţe constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Aşadar, în momentul în care creditorul decide să folosească această procedură pentru recuperarea unei creanţe, trebuie să se asigure de faptul că aceasta este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în primul rând. În al doilea rând, creditorul trebuie să facă pe deplin dovada faptului că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, judecătorul va fi convins că debitorul este în culpă şi datorează acel debit solicitat. În cazul în care instanţa de judecată va considera că mai sunt necesare şi alte probe pentru lămurirea situaţiei debitului de genul: martori, expertiză, interogatoriu, cererea de emitere a ordonanţei de plată va fi respinsă, urmând să fie iniţiată procedura pe calea dreptului comun pentru recuperarea creanţei având în vedere că pe calea ordonanţei de plată sunt admise doar înscrisurile.

Pentru ca o creanţă să fie certă, lichidă si exigibilă, aceasta va trebui să îndeplinească în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 662 alin. 2, 3 şi 4 Cod de Procedură Civilă.

Astfel, creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. De asemenea, caracterul cert al creanţei mai constă şi în faptul că asupra sa nu există nici o situaţie litigioasă, iar potrivit uzanţei şi reglementării anterioare, certitudinea creanţei se demonstrează şi prin însuşirea sau recunoaşterea actului care o constată de către debitor, ori prin emanarea actului chiar de la acesta din urmă.

Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui.

Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului a ajuns la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. În general, exigibilitatea creanţei în cazul procedurii speciale a ordonanţei de plată depinde în mare măsură de prevederile contractuale agreate de către părţi. Cu toate acestea, prin cuprinsul dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 72/2013 se prevede că termenul contractual de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice în cazul contractelor încheiate între profesionişti.

În sfera contractelor civile la care face referire art. 1014 Cod procedură civilă se includ şi contractele comerciale, respectiv cele încheiate de către profesionişti, între profesionişti, sau între profesionişti cu o autoritate contractantă.

Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă, conform alin. (2) al art. 1014 Cod de Procedură Civilă.

Procedura prealabilă.

Îndeplinirea unei proceduri prealabile sesizării instanţei de judecată este prevăzută prin dispoziţiile art. 1015 Cod de Procedură Civilă, constând în comunicarea unei somaţii de plată pe care creditorul o comunică debitorului său, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire.

Prin această somaţie, creditorul îi va pune în vedere debitorului să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Această somaţie va întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2540 din Codul Civil, care se aplică în mod corespunzător.

Confirmarea de primire a somaţiei reprezintă documentul ce asigură preluarea comunicării de către destinatar, şi, în această situaţie, constituie mijloc de probă al expedierii unei comunicări către debitor, anexându-se cererii de emitere a ordonanţei de plată.

Procedura în instanţa de judecată.

În cazul în care debitorul nu plăteşte în termenul de 15 zile prevăzut în somaţie, creditorul va putea să introducă cererea de emitere a ordonanţei de plată la instanţa competentă să judece fondul cauzei în primă instanţă, conform art. 1016 Cod de Procedură Civilă.

Cuprinsul cererii este prevăzut în art 1017 Cod de Procedură Civilă, la cererea introdusă anexându-se înscrisurile pe care se întemeiază cererea în dovedirea pretenţiilor, înscrisuri care vor atesta cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare, inclusiv dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1015 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă. Evident că vor fi depuse, împreună cu cererea, în atâtea exemplare câte părţi sunt plus un exemplar pentru instanţă, în conformitate cu art. 149-150 Cod de Procedură Civilă. În cazul în care părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi, se vor depune într-un singur exemplar pentru comunicare şi unul pentru instanţă.

Precizarea sumei care face obiectul cererii este necesară şi sub aspectul stabilirii competenţei instanţei de judecată. În privinţa competenţei materiale a instanţei de judecată învestite cu judecarea unei astfel de cereri, faţă de criteriul valoric, soluţionarea cererii va fi în competenţa judecătoriei sau a tribunalului, după cum valoarea despăgubirilor pretinse este de până la 200.000 lei sau peste această valoare, conform art. 94 pct. 1 lit. j) Cod de Procedură Civilă, iar prin raportare la normele ce reglementează competenţa funcţională, rezultă că aceasta mai poate fi şi în competenţa tribunalului specializat, dacă este cazul.

Teritorial este competentă instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, sau, dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă pârâtul nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz (art. 107 alin.1 şi art.108 Cod de Procedură Civilă). Este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei.  (art. 113 alin.1 pct. 3 Cod de Procedură Civilă). Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Cererea va cuprinde, în principiu, toate elementele prevăzute prin art. 194 Cod de Procedură Civilă privind cererea de chemare în judecată, cu respectarea art. 148 Cod de Procedură Civilă, ce vizează forma cererilor adresate instanţei.

De asemenea, creditorul va preciza, conform lit. c) şi d) ale alin. (1) art. 1017 Cod de Procedură Civilă, suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei, dar şi suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii.

În privinţa determinării dobânzii, art. 1018 Cod de Procedură Civilă este destul de clar. Astfel, dacă părţile au stabilit un nivel al dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica acel nivel al dobânzii.

În cazul în care părţile nu au stabilit nivelul acestei dobânzi, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României, conform alin. (1) al acestui articol. Creanţa produce dobânzi după cum este precizat în cuprinsul alin. (2). Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

Este lovită de nulitate absolută convenţia sau clauza prin care se fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor în cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 1 şi 2 sau un termen de la care creanţa produce dobânzi, mai mare decât cel prevăzut la alin. (2).

Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată. La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor. În citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se menţiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului. Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei, conform art. 1019 Cod de Procedură Civilă.

Se poate solicita judecarea cauzei în lipsă , în conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de Procedură Civilă.

Stingerea litigiului poate avea loc în condiţiile art. 1020 Cod de Procedură Civilă în cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanţa ia act de această împrejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului. Când creditorul şi debitorul ajung la o înţelegere asupra plăţii, instanţa ia act de aceasta, pronunţând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438. Hotărârea de expedient este definitivă şi constituie titlu executoriu.

În cazul în care debitorul contestă creanţa, sunt aplicabile prevederile art. 1021 Cod de Procedură Civilă, instanţa procedând la verificare dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere. În ambele situaţii, creditorul îşi va putea valorifica creanţa pe calea unei acţiuni de drept comun, încheierea astfel pronunţată neavând autoritate de lucru judecat.

În cazul în care instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.

În schimb, dacă instanţa, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa de plată numai pentru această parte, stabilind şi termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

Este instituit şi un termen de plată. Astfel, termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens. Este instituită o excepţie de la regula imperativă privind stabilirea termenului de plată în cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe. Astfel, instanţa, la cererea debitorului, va putea, prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3) cu privire la termenul de plată care nu va depăşi 30 de zile, să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată. Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, potrivit legii.

Cu privire la durata procedurii, aceasta este prevăzută în cuprinsul art. 1023 Cod de Procedură Civilă. Astfel, în cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii. Nu intră în calculul acestui termen perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură şi întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau completării cererii. Este binevenită această precizare cu privire la durata procedurii având în vedere nevoia recuperării creanţelor într-un termen cât mai scurt cu putinţă pentru un rulaj monetar constant.

Ordonanţa de plată este executorie, conform art. 1025 Cod de Procedură Civilă, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare. Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Dispoziţiile art. 637 rămân aplicabile.

De asemenea, împotriva executării silite a ordonanţei de plată partea interesată poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât neregularităţi privind procedura de executare, precum şi cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanţei de plată.

Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1022 alin. (1) şi (2) Cod de Procedură Civilă, debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia, conform art. 1024 Cod de Procedură Civilă.

Aveţi aici un model de Cerere de ordonanta de plata.

Multă baftă!

15.01.2019, Mihai Florian Dumitrescu

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *